Violenţa sexuală

Prima experienţă sexuală pentru multe adolescente din lume este forţată. În Africa de sud, 30% dintre tinere spun că primul lor raport sexual a fost forţat. Violenţa sexuală compromite dezvoltarea fetelor prin faptul că le împiedică să rămână la şcoală, le distruge încrederea în adulţi şi semeni şi le supune riscurilor infecţiilor cu transmitere sexuală, sarcinilor nedorite şi tulburărilor fizice şi psihice pe termen scurt sau lung.

Băieţii sau bărbaţii de multe ori tolerează sau trec cu vederea constrângerea sexuală. Chiar şi tinerele pot percepe violenţa sexuală sau raportul sexual obţinut prin forţă, teamă sau intimidare ca fiind normal, reflectând un fel de norme perverse în anumite comunităţi sau societăţi. Un studiu realizat în Africa de sud arată că violenţa sexuală şi constrângerea fetelor erau atât de răspândite încât purtau denumirea de „dragostea de fiecare zi”(Sursa: Wood, K., R. Jewkes. 1997. Violence, Rape, and Sexual Coercion: Everyday Love in a South African Township, p. 41. Gender and Development 5(2): 41-46). Într-un alt studiu realizat pe 30.000 de tineri, 1 din 4 băieţi declara că a avut raporturi sexuale fără consimţământul fetei. Majoritatea băieţilor şi a fetelor şi-au exprimat opinia că forţarea raportului sexual cu o persoană cunoscută este doar „sex dur”, nu violenţă sexuală, iar majoritatea femeilor au declarat că femeile sunt vinovate de abuzul sexual. (Dreyer, A., J. Kim, N. Schaay. 2002. Violence against Women: What Do We Want to Teach Our Teachers? ID21 Research Highlight. Brighton, United Kingdom)

Violenţa sexuală poate creşte în urma unui dezastru natural. Victimele sunt de obicei femei şi adolescente, care au fost separate de familiile şi comunităţile lor. În urma dezastrelor naturale, femeile şi copiii pot rămâne de unii singuri – în aer liber sau în adăposturi temporare – iar haosul şi prăbuşirea legii şi ordinii duc la creşterea violenţelor.

Folosirea violenţei sexuale ca armă de război pentru a teroriza şi a demoraliza duşmanul este la fel de veche ca războaiele. În numeroase conflicte trupurile femeilor devin câmpuri de luptă, iar violul este folosit ca armă de război pentru a umili, a domina sau a rupe legăturile sociale în cadrul comunităţii inamice.

Adolescentele şi tinerele sunt cele mai expuse riscurilor. Grupurile armate adesea dau târcoale taberelor de refugiaţi căutând copii, pentru a-i răpi şi a-i recruta în poziţia de combatanţi, sclavi sexuali, bucătari şi concubini. Acolo unde normele sociale sunt sub asediu din cauza dezastrelor naturale sau a conflictelor, chiar şi membri comunităţii şi semenii pot reprezenta o ameninţare. Violenţa în familie şi violul marital pot apărea de asemenea în mai mare măsură în cadrul populaţiilor afectate de crize întrucât mulţi bărbaţi care şi-au pierdut slujbele, statutul şi stabilitatea îşi varsă frustrările asupra partenerelor.

Impactul violenţei, în special al violului, poate fi devastator. Consecinţele fizice includ leziuni, sarcini nedorite şi infectarea cu HIV. Vătămările psihice au ca urmare anxietatea, stresul post-traumatic, depresia şi sinuciderea.

Femeile care supravieţuiesc violenţelor şi nu primesc tratament şi consiliere adecvată suferă de pe urma traumelor ani şi ani, nemaiputând avea grijă de ele şi de familiile lor. Astfel, familiile şi comunităţile de supravieţuitori pot rămâne, de asemenea, traumatizate.

Violenţa sexuală este o mare problemă şi în multe situaţii post-conflict, unde perpetuează un cerc vicios al neliniştii şi al fricii, care împiedică recuperarea şi reconstruirea comunităţii.

Sursa: www.unfpa.org

Aproximativ 500.000 de femei au fost violate în timpul genocidului din Rwanda. Aproximativ 64.000 în Sierra Leone. Peste 40.000 în războiul din Bosnia- Herţegovina. 4.500 într-o singură provincie a Republicii Democrate Congo.

Câteva mărturii ale victimelor violului folosit ca armă de război

„M-au violat în faţa soţului meu. Îl ţineau culcat în timpul acesta. Mi-au dat drumul în cele din urmă pentru că soţul meu şi copiii i-au implorat şi plângeau spunând <> Am fost violată de mai mult de trei bărbaţi. Nu-mi amintesc numărul exact pentru că mi-am pierdut cunoştinţa. Mai târziu m-a ajutat o vecină pentru că sângeram. Mi-a fiert apă şi nişte ierburi.” (interviu al Human Rights Watch, Bukavu, 16 octombrie, 2003) Human Rights Watch, „Căutând dreptate: acuzaţii de violenţă sexuală în războiul din Congo” Vol. 17, No. 1(A) (2005)

„Noi, femeile congoleze, facem tot ce putem ca să ne ajutăm reciproc. Femeile de aici se simt de prea mult timp uitate – dar sperăm că acest sentiment va dispărea într-o bună zi.” (Mărturia unei femei din Congo) Stephanie Hanes, „Viaţa după viol în Congo”, Christian Science Monitor, 25 aprilie 2007

„După ce au violat-o, au omorât-o împuşcând-o în vagin. Nu s-a luat nicio măsură.”

Organizaţia de femei din Karen (KWO), „Starea de teroare: violul repetat, crima, tortura şi munca forţată la care au fost supuse femeile în timpul regimului militar birmanez în statul Karen”, februarie 2007

„Ne-au răpit, pe fiica mea şi pe mine, când eram la cumpărături. Am stat acolo 19 zile. Eram însărcinată în luna a noua. Ne-au torturat. M-au violat. Mai aveam numai o săptămână până să nasc, dar ea era deja moartă în mine.” (Mărturia unei refugiate irakiene, Comisia femeilor pentru femei şi copii refugiaţi: refugiaţii irakieni în Iordan: disperaţi şi singuri ) Stephanie Hanes, „Viaţa după viol în Congo”, Christian Science Monitor, 25 aprilie 2007

„Am auzit că Janjawid a hotărât să înceapă să tragă asupra moscheii aşa că am fugit afară. Au prins femeile. Le ţineau de gât şi stăteau peste trupurile lor ca să nu se poată mişca şi le-au dezbrăcat şi le-au folosit ca femei. Mai mulţi bărbaţi foloseau o singură femeie. Le auzeam strigând după ajutor, dar nu era nimeni care să le ajute.” (O femeie vorbind pentru Amnesty International despre un atac din Djorlo, Chad, în 7 noiembrie 2006) Amnesty International, „Nimeni care să le ajute. Violul se extinde din Darfur în Chad.” Index: AFR 54/087/2006, 7 decembrie 2006

„O femeie nu se va duce niciodată să raporteze un viol la poliţia din Haiti, spune o femeie din Haiti, pentru că riscă să fie violată încă o dată de cei de acolo.” Refugees International "Buletin RI: Haiti: Poliţia civilă a ONU solicită o autoritate executivă” (14 martie, 2005)

Au împins un băţ prin părţile intime ale unei fete însărcinate în vârstă de 18 ani şi a ieşit prin abdomen. Era sfâşiată. Le-au dezbrăcat pe femei şi le-au forţat să danseze în faţa soţilor lor. Unele au fost violate. Se puteau auzi ţipetele de la o fermă de lângă El Salado.”

(Mărturia unui refugiat intern într-un interviu realizat de Amnesty International, 21 noiembrie 2003) Amnesty International, „Columbia: Cicatrice pe trup, crime ascunse: violenţa sexuală împotriva femeilor în timpul conflictului armat" , AI Index: AMR 23/040/2004 (13 octombrie 2004)

„Am fost violată de 7 copii combatanţi, cu vârste cuprinse între 15 şi 16 ani, în drum spre Kailahun. M-au violat vaginal şi anal. Alţi rebeli şi, de asemenea, civili au văzut că eram violată dar civililor le era prea frică să mă protejeze… De atunci, am numai menstruaţie neregulată iar burta mi-e tot timpul umflată ca şi cum aş fi însărcinată.”

(Interviu al Human Rights Watch, Tabăra libaneză, 2 martie 2002) Human Rights Watch, „Te omorâm dacă plângi” Violenţa sexuală în conflictul din Sierra Leone Vol. 15, No.1 (A) (ianuarie 2003)

Sursa: www.stoprapenow.com